Invierea Domnului este cea mai mare sarbatoare a crestinismului, dogma fundamentala a credintei crestine. Este o sarbatoare a bucuriei depline, a luminii divine, a comuniunii, a sufletului. In noaptea Invierii crestinii se bucura de o stare harica deosebita, de o partasie speciala cu semenii si cu Dumnezeu. Putem vorbi de o tasnire deplina a vietii dumnezeiesti in sufletul nostru, in existenta noastra crestina.
Coborârea de pe cruce
Pe de o parte, aceasta bucurie amestecata cu o uimire desavarsita o putem percepe cel mai bine privind cu atentie la doua din icoanele ortodoxiei si anume cele care se numesc „Coborarea de pe Cruce” si „Plangerea de Ingropare”. De ce aceasta? Pentru ca nu putem intelege deplin bucuria ucenicilor fara a cunoaste drama lor, fara a patrunde in atmosfera acelor zile intunecate, cand „mirele s-a luat de la ei”.
Pe de alta parte, Invierea este bucuria sufletului care nu e nici trecatoare, nici ne-deplina. E bucuria prin excelenta, pentru ca e bucuria eterna si deplina. De aceea, In noaptea Invierii nimeni nu ar trebui sa fie trist. Nimeni nu ar trebui sa planga. Caci toate motivele de intristare apar acum fara insemnatate fata de biruirea mortii.
CITESTE SI: FLORIILE SI PASTELE CATOLIC
Invierea Domnului este, pe drept cuvant, piatra de temelie a unei adevarate noi conceptii despre lume si viata. Prin Ea, printre ceilalti oameni, noi, crestinii, am devenit vestitorii transfigurarii lumii, vestitorii invierii universale a creatiei intregi. Este mare noutate si marea veste buna pe care crestinatatea o aduce de fiecare data la Inviere lumii si oamenilor. Este tot ce vrea sa spuna in fond stravechea si scumpa noastra salutare crestina de Pasti: Hristos a inviat!
ROXANA IVAN
ROXANA IVAN
LOGO paper 