Complexul meşteşugăresc din satul Hărniceşti, judeţul Maramureş, datează de la începutul secolului al XX-lea şi reuneşte trei instalaţii care funcţionau alternativ, cu aceeaşi sursă de apă: o moară pentru măcinat cereale, o piuă pentru îngroşarea ţesuturilor de lână şi o vâltoare. Moara şi piua erau puse în mişcare de câte o roată cu cupe, care primea şuvoiul de apă în partea superioară.
Alaturi de piua este amplasata caldarea pentru incalzit apa. Deaoarece piua functiona uneori continuu 24 de ore, peste axul metalic al sulului se arunca apă sa nu ia foc, prin frecare, lemnul de dedesubt.
Valtoarea are forma unui trunchi de con realizat din scanduri usor distantate, in care cade de la inaltime un suvoi de apa astfel dirijat incat sa formeze un vartej care rasuceste ore in sir tesatura de lână rară, pentru a intra la apa si pentru a-i scoate părul, facand-o pufoasa si mai usoara decat cea batuta in piua. Tot in valtoare era ingrosata si tesatura pentru gubă, o piesa de iarna caracteristica nord-vestului Transilvaniei, deosebita de suman prin croi si prin intercalarea de smocuri de lână in textura. Valtoarea era si este utilizata si pentru spalarea pieselor de lana sau, mai recent, a covoarelor moderne.
Construita din barne de stejar, casa in care a fost instalat mecanismul morii are atasata la prispa, in mod ingenious, o rudă mobilă, pentru uscarea pieselor piuate si vâltorite.
DENISA BUGA











