O metodă educaţională apărută acum mai bine de o sută de ani la iniţiativa Mariei Montessori, prima femeie medic din Italia şi cunoscută deja în lumea întreagă atrage, astăzi, tot mai mulţi adepţi din rândul românilor. Dascălii care predau în spiritul Montessori spun că sistemul nu seamănă cu nimic din educaţia românească.
Foto: privatepreschool.blogspot.ro
Grupele sunt formate din copii cu vârste diferite, care învaţă unii de la ceilalţi cu ajutorul unor materiale speciale, fără să fie recompensaţi sau pedepsiţi, singurul barometru al progresului fiind starea lor interioară. „Copiii au libertatea să facă aici ceea ce fac şi acasă: nu trebuie să ceară voie să meargă la baie şi nici nu-i forţăm să stea într-un singur loc. Un mediu armonios şi posibilitatea de a decide singuri îi vor conduce în mod natural spre alegerile corecte”, crede Mariana Uliţă, directorul educaţional al Grădiniţei Montessori din Bucureşti, deschisă în 2007. Succesul metodei, explică aceasta, vine tocmai din atitudinea detaşată a dascălilor, un soi de mentori pregătiţi să intervină doar atunci când elevii se află în încurcătură.
Activitatea micuţilor este evaluată, dar notele rămân secrete, pentru a elimina riscul învăţării de dragul recompenselor. Inedit este şi modul în care sunt disciplinaţi copiii violenţi. „Îi tratăm ca pe nişte bolnavi neajutoraţi, iar asta îi deranjează destul de mult încât să-şi corecteze atitudinea”, detaliază dascălul Mariana Uliţă.
Aceasta s-a convins de eficienţa metodei, testând-o pe propriul copil. „La doi ani şi jumătate se îmbracă şi se încalţă singur, şterge praful sau spală legumele pur şi simplu din plăcerea de a se simţi independent”, se mândreşte educatoarea. (după Ev. z.)
LOGO paper 