Fiecare etapă a vieţii înseamnă ceva. Pentru mine, tinereţea nu aş putea-o compara decât cu un fulg la care, căzând din cer, îi observăm tot mai mult o strălucire şi o puritate ce o emană, dar care atunci când e mai mare nevoie de ea, pentru a ne încânta, apropiindu-se de pământ, dispare. Pur şi simplu nu există.
Însăşi viaţa este un mister, un ascuns tainic, ireal. Treptele pe care am păşit şi pe care urmează a le trece nu sunt pur şi simplu hotare dintre păreri, ci pot fi considerate deosebiri dintre idei.
A păşi mai sus, către vârsta adolescenţei, nu înseamnă a înceta a mai fi copil, căci oricum ar fi părerile noastre, încă suntem copleşiţi de jocuri. Ea înseamnă tot mai mult şi mai mult responsabilitate, părere şi opinie argumentată, o viziune aparte, un drum către maturitate.
IOANA MILIAN










