O expoziţie cu totul aparte îmbracă frumos spaţiul de la Muzeul Memorial Aurel Lazăr din Oradea, reunind în jur de 40 de costume populare autentice româneşti, maghiare şi slovace, din secolele XIX-XX, din Ţara Crişurilor, mai precis din zonele Crasna-Barcău, Crişul Repede, Crişul Negru şi Crişul Alb.
DIANA MOŢIU
Fiecare costum are ceva particular: costumele populare vin cu cămăşi care sunt brodate specific zonei. Femeile care purtau cârpă erau căsătorite, iar restul nu erau, cele care purtau carpa neagra erau de ani întregi măritate.
La nuntă aveau obiceiuri, datini şi ritualuri. Mireasa arunca cu grâu ca sa aiba noroc in casatorie, inainte de nunta aveau doi chematori, tineri necasatoriti. Ei cutreieră satul şi invită oamenii la ceremonie, oferindu-le o sticlă de rachiu. Cei care acceptă să bea sunt aşteptaţi la nuntă, care durează cel puţin două zile, incluzând toate datinile aferente. Inainte de ceremonie, când mirele se duce la părinţii miresei ca să o ceară, i se aduce mai întâi o bătrână din sat, apoi o fetiţă şi abia la urmă apare mireasa lui. În biserică, mireasa aruncă pe jos cu boabe de mac, dacă nu vrea să aibă copii imediat. Ceremonia este urmată de ospăţ, apoi de jocul miresei, pentru care nuntaşii pun la bătaie sume de bani. A doua zi după nuntă, mirii merg la o fântână de la o răscruce de drumuri, scot o găleată de apă şi le toarnă oamenilor să se spele pe mâini, primind în schimb bani. Tot a doua zi, mirii merg la naşi pentru a le duce un cadou, drept mulţumire.
LOGO paper 