Îmi aduc aminte de primele momente minunate prin care am trecut, la începutul clasei a XII-a, cand emoțiile mă cuprindeau și mă făceau să-mi tremure vocea de fiecare dată când eram întrebată ceva. Momente unice, care nu se mai întorc, acum îmi provoacă un dor și o emoție pe care nu le pot explica.
Stau și privesc tot ce mă înconjoară, colegii, profesorii, banca și desenele pe care le am făcut pe ea, dar în special colega mea de bancă . Încerc să mă obișnuiesc cu gândul că, deși sunt tânără, timpul trece și lasă în urma lui un sac de amintiri, unele frumoase, dar și mai puțin frumoase.
Mai am foarte puțin, timpul nu-mi va respecta dorința mea de a sta pe loc, deși știe că, odată cu apropierea încheierii clasei a XII-a, o durere în sufletul meu crește, o durere naivă si care mă domină, durerea că nu am știut să mă bucur și mai mult de momentele din liceu; mereu îmi doream ca zilele să treacă cât mai repede și să nu mă mai trezesc să mă duc la liceu.
Sunt sigură că viața mă va lovi uneori și îmi va arăta că nu este vorba doar despre jucării, distracție si bucurie, ci este mult mai misterioasă, dar chiar îmi doresc să mă lupt cu ea, indiferent cat de greu îmi va fi, vreau să ajung să mi realizez visele, iar în fața mea nu va putea fi nimeni care să mă oprească.
Mii de întrebări îmi fură mintea: Unde îmi voi continua studiile? Ce o să devin? Dar sunt conștientă de faptul că viitorul meu va fi unul plin de realizări, un viitor care va fi mândru de mine.
În ultimile rânduri, țin să mulțumesc profesorilor care s-au implicat nu doar în a ne învăța o materie, ci a ne învăța și despre ce este cu adevarat viața. În mod special, îmi va rămâne în minte un profesor minunat, nu-i voi da numele, dar sunt sigură că își va da el seama, deși nu predă la clasa mea. Am învățat de la el că simțul umorului poate fi atât de inteligent, fără să deranjeze, fără să irite. Este profesorul care este foarte inteligent și nu doar atât, parcă ascunde în spatele zâmbetului lui un mister profund, dar și atâtea povești frumoase care se auzeau la orele lui. Este profesorul care nu mi-a cunoscut îndeajuns aptitudinile școlare, dar sunt sigură că, dacă o făcea, nu regreta. Vă mulțumesc pentru faptul că am reușit să învăț de la dumneavoastră anumite lucruri, doar din atitudinea dumneavoastră!
PAULA NEGRU
LOGO paper 