Dacă despre Ștefana-Ionescu Darzeu, Ela Ardelean am scris în numerele anterioare ale acestui jurnal, de data aceasta cititorii vor face cunoștință cu o scrimeră română specializată pe spadă, Ana-Maria Brânză.

Spadasina a câștigat în data de 24 iulie prima medalie pentru delegația română de la Jocurile Olimpice de la Tokyo. Ana-Maria a obținut medalia de argint, după ce a pierdut finala probei de spadă în fața chinezoaicei Yiwen Sun, cu scorul de 10-11.

Maria Brânză ne-a acordat un interviu, în care vorbim despre începutul carierei sale și în care ne explică ce înseamnă cu adevărat scrima. Haideți să vedeți ce am aflat despre ea!

„Mai presus de medalii și trofee, îmi place să cred despre mine că sunt copilul care a îndrăznit să viseze, care a crezut în visul lui și a muncit pentru el până a ajuns să îl îndeplinească”, spune intervievata noastră.

Ana consideră că, înainte de toate, îți trebuie pasiune și determinare pentru orice îți propui să faci in viață. Particular, pentru scrimă, o bună coordonare, îndemânarea sau viteza de reacție te vor ajuta.

Scrimera română ne-a mărturisit că în jurul vârstei de 7 ani este recomandat să fie începută inițierea pentru scrimă. „Eu am început destul de târziu, aveam aproape 11 ani, dar de atunci și până acum categoriile de vârste au fost regândite, iar în momentul de față există competiții pentru categoria 9-11 ani”.

Cum a ales acest sport? A avut pe cineva în familie care a îndrumat-o?

A fost dragoste la prima vedere

„În cazul meu a fost o întâmplare fericită, poate chiar cea mai fericită. Deși nimeni din familia mea nu a practicat acest sport, fratele meu a fost cel care a descoperit sala de scrimă și mi-a propus să încerc. Nu cred că mai este cazul să spun că a fost dragoste la prima vedere și, iată, 27 de ani mai târziu sunt tot acolo și consider că sala de scrimă este cel mai frumos teren de joacă pentru mine.”

Inițial, Ana Brânză a mers la sport doar pentru a face mișcare într-un cadru organizat și pentru a se juca, fiind mai mult dorința părinților. Mai târziu și-a propus să devină o campioană pentru că i se părea interesant și vedea cu cât respect erau priviți campionii în sala de antrenament.

Cea mai importantă medalie pentru campioana mondială la scrimă este medalia de aur cucerita în 2001 la CM U17 la Gdansk, în Polonia. Această medalie i-a rămas aproape de suflet deoarece a fost pentru prima dată când a urcat pe prima treaptă a podiumului mondial.

Cele mai grele momente din cariera sportivă a Anei au fost accidentările. ,,Eu am fost scutită de mari probleme de sănătate de-a lungul timpului, dar au fost momente în care cariera mea sportivă a fost pusă în pericol de problemele medicale. Chiar dacă a fost greu, iar orele petrecute în clinicile de recuperare interminabile, am găsit in interiorul meu motivația de a merge mai departe pentru că tot ce mi-am dorit a fost sa încerc să urc din nou pe podium și pentru acest lucru, nimic nu poate să fie prea greu, prea dureros sau prea mult.”

Cine a ajutat-o cel mai mult în îndeplinirea visului?

„Înainte de toate au fost părinții care au înțeles că mi-am găsit drumul în viață de la o vârstă fragedă și m-au susținut necondiționat, apoi a fost domnul antrenor Dan Podeanu, practic creatorul sportivului Ana-Maria Brânză. Omul care mă cunoaște mai bine decât oricine și care a știut mereu cum să mă motiveze și să mă încurajeze ca să îmi ating adevăratul potențial.”

Rețetă a succesului

Ana a ajuns la aceste deosebite performanțe prin muncă susținută. „Din păcate, încă nu am găsit o altă rețetă a succesului. Deși am fost mereu sportivul talentat, am înțeles că dacă acel talent nu va fi susținut de muncă, voi avea rezultate sporadice, nicidecum o continuitate așa cum mi-as fi dorit să fie.

Intervievata noastră spune că își dorește ca nu peste foarte mult timp, sportivii tineri pe care acum îi avem în sălile de antrenamente să ajungă să performeze la cel mai înalt nivel, așa cum dânsa și colegii săi din generațiile trecute au făcut-o. „Sunt copii buni, muncitori, sportivi serioși cu potențial care până acum, la categoriile lor de vârstă, au confirmat că sunt valoroși. Ține de noi, de fiecare în parte, cum va arăta viitorul pentru ei și implicit, pentru noi”, consideră Ana.

Dacă nu profesa în această carieră, vicecampioana olimpică la Jocurile Olimpice de vară din 2008 de la Beijing și 2020 de la Tokyo ar fi urmat probabil una dintre căile bătătorite de părinții ei. ,,Facultatea de Drept, ca tatăl meu, sau ASE-ul, dacă ar fi fost să urmez drumul mamei, dar sunt fericită că mi-am găsit propriul drum și am reușit să performez.”

Cum se simte fiind cea mai bună din lume?

„Realizezi că ai muncit cu folos și asta este extraordinar. Deși acel loc 1 este efemer, îți dă o stare de bine, dar totodată vine și cu presiunea de a te menține acolo sus cât mai mult. Aceasta este marea provocare în sport și nu numai”.

Scrimera consideră că premiul pentru sportivul anului vine ca o confirmare a rezultatelor bune pe care le-ai obținut de-a lungul sezonului și îți dă o stare de bine. Simplu fapt că preț de câteva clipe realizezi ca ești cel mai bun din lume în ceea ce faci îți dă o doză de încredere pentru a merge mai departe.

A câștigat de-a lungul carierei 14 turnee de Cupă Mondială și ne-a împărtășit că nu este genul de sportiv care consideră că și-a sacrificat copilăria pe altarul performanței: ,,Așa cum am spus, când eram mică mergeam la sport ca să mă joc. Ulterior, după ce am trecut la seniorat, am realizat că sunt momente irepetabile în viața de familie sau a prietenilor pe care le pierzi pentru că tu ești mereu plecat în cantonament sau la competiții. Să lipsești de la nunta celei mai bune prietene, să petreci sărbătorile departe de casă, să îți vezi familia doar câteva zile pe an, dar cu toate acestea, atunci când îți iese și ești acolo sus pe podium, îți spui că a meritat! Iar oamenii importanți din viața ta, cei care te prețuiesc si te iubesc, vor fi acolo când te întorci.”

Motivația scrimerei române este să fie cea mai bună. Sa fie mai bună decât a fost ieri, alaltăieri sau la ultima competiție. Își dorește să facă mai mult și mai bine, atât în sport cât și în viață.

„Fetița cu masca tricoloră”

Cartea En Garde! Fetița cu masca tricoloră este povestea mea, scrisă pe un ton potrivit copiilor cu vârste cuprinse între 8 și 12 ani, dar nu numai. Sunt convinsă că fiecare om are o poveste care merită spusă mai departe pentru ca niciodată nu poți ști cineva va fi inspirat și motivat de experiența ta. Am scris această carte pentru că eu am ajuns campion mulțumită oamenilor din jurul meu și consider că a venit vremea în care eu să fiu unul dintre acei oameni pentru micii sportivi care se visează campioni.”

În afară de scrimă, intervievatei noastre îi place să picteze, deși, spune ea, nu are vreun talent deosebit în acest sens. Îi place să citească biografiile marilor sportivi și le foloseste ca si sursa de inspiratie. Si nu în ultimul rand, să se ocupe de vlogul pe care l-a lansat de curând pe canalul dânsei de YouTube.

În fiecare dintre noi există un campion.

Un sfat pentru copiii care doresc să profeseze în această carieră?

„Să viseze și să creadă în visul lor, iar atunci când le este greu, cel mai greu, să își amintească de ce sunt acolo si care este obiectivul. Cât despre relația sportiv-antrenor, stiu că nu suntem de acord mereu cu adulții din viețile noastre, dar ei sunt singurii de partea noastră și ne vor binele acolo, în sala de concurs”, este sfatul campioanei pentru copiii care își doresc o carieră în scrimă.

Am rugat-o în final să transmită un mesaj pentru comunitatea Onisifor Ghibu. „Eu cred cu tărie că în fiecare dintre noi există un campion, dar ține de fiecare în parte cum are grijă de el și cum îl ajută să performeze. Așadar, aveți grijă de campionii din voi! Îndrăzniți să visați și să munciți pentru acel vis măreț!”

au consemnat ALISIA UNGUR și NICOLE JUCA